În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea pomenirea preacuviosului parintelui nostru Pahomie Tavenisiotul (sau cel Mare).
Acest sfânt era din Egiptul Tebaidei celei de jos, în vremea lui Constantin cel Mare, si avea parinti închinatori la idoli. Mergând o data cu parintii în capistea idolilor, a auzit pe cel ce slujea în capiste zicând catre parintii lui: "Scoateti de aici pe vrajmasul zeilor si-l alungati". Iar preacuviosul, bând din vinul Jertfei, a varsat. Si ajungând mai în vârsta, a intrat în rândul ostasilor; si peste putina vreme lasând slujba ostaseasca, s-a suit la Tebaida de sus si a primit botezul lui Hristos si s-a facut monah. Dupa aceea s-a dus în pustiu, unde a facut o mânastire într-un loc al Tavenisiei, în urma unui glas venit de sus, care îi arata înlesnirea locului si multimea celor ce aveau sa se strânga acolo. Iar când în adevar s-au adunat multi, a venit si Teodor sfintitul, care i-a devenit ucenic si râvnitor vietii si faptelor celor bune si în minuni a stralucit cu dânsul. Si la atâta înaltime de cunostinta dumnezeiasca se înalta cu nepatimirea, încât vedea cu gândul si suirile fericitelor suflete, si vedea si pe cele de departe ca si cele de fata, si proorocea despre cele ce aveau sa se întâmple. Iar mai înainte de a se savârsi din viata aceasta sfântul, numarând multimea monahilor ce venisera catre dânsul, s-au aflat o mie patru sute de barbati. Iar cei ce se duceau de la casele lor, nu mergeau pentru desfatare si pentru trupeasca dulce patimire, întru care se bucura cei multi, ci pentru înfrânarea poftelor si pentru trudele cele pustnicesti. De aceea minunându-se de obiceiurile sfântului urmau viata si petrecerea sa cea îngereasca. Deci savârsindu-se în Hristos, a fost îngropat în mânastirea sa.
Tot în aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Ahilie, episcopul Larisiei.
Acesta a trait pe vremea împaratului Constantin cel Mare, si era nascut si crescut din parinti binecredinciosi, de la care învatase religiozitatea si cinstirea de Dumnezeu, împreuna cu învatatura cea lumeasca, si cu filozofia cea mai înalta. Si împodobindu-se pe sine cu toate bunatatile cele dupa Dumnezeu, a fost ales arhiereu al Larisei, celei ce se afla în a doua Tesalie, de catre toti cei ce ce locuiau în Grecia. A mers la Sinodul cel mare din Niceea si ostenindu-se si luptându-se împreuna cu parintii pâna în sfârsit si caterisind pe Arie si cei împreuna cu el si dându-i anatemei iarasi s-a întors în Larisa, unde a surpat multe capisti idolesti, si a izgonit demoni din oameni, si alte multe minuni a facut; si si-a sfârsit viata cu pace, dupa ce a ridicat din temelie case de rugaciune, si le-a împodobit în tot felul.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Varvar, izvorâtorul de mir.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi, Amin.