În aceasta luna, ziua a douasprezecea, pomenirea celui între Sfinti parintele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei mari.
Pentru bunatatea cea desavârsita si dragostea curata ce avea catre Hristos, sfântul Meletie era foarte iubit de multi. Astfel chiar de la începutul activitatii sale, când intra în cetate, în ziua hirotoniei sale, mânati fiind oamenii de dragostea ce aveau catre dânsul, îl chemau pe la casele lor, socotind ca acestea se vor sfinti chiar si numai prin intrarea lui. Dar nici nu împlinise treizeci de zile în cetate, ca a si fost izgonit de catre vrajmasii adevarului, care cu îngaduinta lui Dumnezeu au înduplecat pe împarat la aceasta. Iar dupa aceasta izgonire, întorcându-se, a stat mai bine de doi ani în Constantinopol. Si iarasi în urma unor scrisori împaratesti a fost poftit sa mearga tocmai în Tracia. Acolo s-au adunat si alti episcopi din multe parti ale lumii, chemati fiind si ei cu scrisori împaratesti, ca începeau Bisericile lui Dumnezeu sa dobândeasca pacea si linistea, mântuindu-se de iarna cea îndelungata a prigoanei. Atunci deci, aratându-se acolo marele Meletie, care era cinstit în chip deosebit de toti, si-a dat sufletul sau în mâinile lui Dumnezeu, adormind în pace, în pamânt strain. Pe acest fericit si dumnezeiescul Ioan Gura de Aur si Grigorie al Nissei, l-au cinstit cu cuvinte de lauda.
Tot în aceasta zi, pomenirea preacuvioasei Maria, care si-a schimbat numele în Marin.
Aceasta cuvioasa schimbând hainele femeiesti, s-a îmbracat barbateste si în loc de Maria s-a numit pe sine Marin. Si intrând în mânastire împreuna cu tatal ei cel dupa trup, care se numea Eugeniu, s-a tuns monah, si slujea împreuna cu monahii cei mai tineri, fara sa se cunoasca nicidecum ca este femeie. Odata, gazduind la o casa de oameni, împreuna cu alti frati a fost pârâta ca a stricat fecioria fiicei gazduitorului. Ea a primit cu multumire clevetirea aceea si ocara si a marturisit ca facuse pacatul, pe care de fapt nu-l facuse. Pentru aceea a fost izgonita din mânastire si timp de trei ani s-a necajit, fericita, hranind pruncul acela pe care nu-l nascuse ea. Când, mai târziu, a fost primita din nou în mânastire, avea cu sine si pruncul acela din desfrânare, care era de parte barbateasca. Dar adevarul nu a întârziat sa se arate. Caci murind, s-a cunoscut ca era femeie. Iar fiica gazduitorului aceluia, care clevetise pe cuvioasa, a fost chinuita de un demon rau, si silita în cele din urma sa marturiseasca, cum ca a fost stricata de un ostas si de aceea egumenul si monahii care mai înainte numeau pe cuvioasa Maria ticaloasa, atunci au numit fericita si de multa cinstire au învrednicit-o.
Tot în aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Antonie, arhiepiscopul Constantinopolului.
Acest sfânt, tragându-se dupa tata din Asia, iar dupa mama din Europa, a avut ca a treia patrie cetatea Constantinopol, care l-a îmbratisat, l-a hranit, l-a vazut dezbracându-se de scutecele maicii sale si crescând în vârsta, l-a învatat Sfintele Scripturi, iar în urma l-a câstigat si pastor al ei. Când a îmbratisat viata monahala si a dat dovada de multa barbatie în aducerea la îndeplinire a acestei filozofii practice, împotriva vointei lui a fost hirotonit preot si a fost facut egumen al mânastirii. De atunci înainte el a urmarit cu si mai multa râvna privegherea, postul si staruinta în rugaciune, încât a facut si pe tatal sau sa îmbrace haina monahala. Si astfel luând prilej, savârsea milostenia cu amândoua mâinile, dupa cum zice proverbul. Odata, pe când sfântul trecea printr-un loc strâmt si împartea milostenie, i s-a aratat cineva care tinea în mâini o mare legatura plina de galbeni si care i-a zis: "Ia aceasta si sa o cheltuiesti cu saracii". Si mâna aceluia se vedea tinând galbenii, iar la fata era cu neputinta de vazut cel ce îi întindea legatura cu bani. Cu acest fel de bunatati era îmbogatit acest minunat parinte. Pentru aceasta venind vremea când se cauta arhiereu pentru cetatea cea împarateasca, prin hotarârea sfântului sinod si a împaratului, sfântul Antonie a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului. Dupa aceea, ca si cum ar fi fost întraripat de puterea Duhului Sfânt, cu toate ca trupul îi era batrân, vizita toate bisericile orasului, cu toata râvna si cu rugaciuni îmblânzea pe Bunul Dumnezeu; ajuta bisericile ce erau darapanate de vechime; da cu îmbelsugare cele de nevoie, clericilor si anagnostilor celor lipsiti si mângâia multe mii de saraci, cu dare de grâu si cu milostenii. Si astfel facându-se pricinuitor multora de mult bine si minuni preamari savârsind, la adânci batrâneti, s-a mutat catre Domnul.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor Satornic si Plutin, care de sabie s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului mucenic Hristea gradinarul, care a marturisit în Constantinopol, la anul 1748, si a murit de sabie.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.