În aceasta luna, ziua a treisprezecea, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Martinian.
Preacuviosul Martinian a fost din Cezareea Palestinei si a început sihastreasca traire pe când era în vârsta de optsprezece ani, petrecând prin pustii si prin munti. Si plinind în sihastrie douazeci si cinci de ani, printre alte multe ispite a fost supus si la aceasta ispita a celui viclean: o femeie desfrânata, îmbracându-se în haine de om sarac, a venit la muntele acela unde se gasea sfântul; si daca a înserat, a început a plânge, ca si cum adica s-ar fi ratacit si s-ar fi temut sa nu o manânce fiarele, daca ar ramâne afara. Deci se ruga de sfânt sa o primeasca înauntru în chilie si sa nu o lase sa fie mâncata de fiare. Iar el vazând ca nu este cu putinta a o lasa afara, a primit-o înauntru, si el se duse în chilia cea mai ascunsa a lui. Iar dimineata, vazând-o cuviosul schimbata la înfatisare (caci purta acum îmbracaminte femeiasca frumoasa, cu care se împodobise peste noapte), a întrebat-o cine este si pentru ce a venit acolo. Dar ea, fara de rusine, a zis: "Pentru tine!" Si defaimând viata sihastreasca, si adaugând ca toti dreptii cei de sub Lege s-au bucurat de petrecerea laolalta cu femeile, îl îndemna sa se apropie de ea. Cuviosul putin câte putin îndemnându-se si subjugat fiind, era gata sa cada în pacat; dar gândindu-se în ce chip ar putea ramâne ascunsa fapta aceasta daca ar savârsi-o, mai înainte de a cadea în pacat, a fost tras înapoi de la cadere, prin dumnezeiescul har. Si, aprinzând multe gateje, a sarit în mijlocul focului, dojenindu-se si zicându-si: "De vei putea sa rabzi, Martiniane, focul gheenei, lasându-te în voia poftei rusinoase, supune-te femeii". Si asa arzându-se pe sine si smerind salbaticia trupului, pe femeia, care se înteleptise vazând acestea, a trimis-o la mânastire.
Iar el, vindecându-se de ranile focului si fiind dus cu barca de un corabier, a ajuns la o stânca din mare, care era departata de uscat cale de o zi, si a locuit zece ani acolo, fiind hranit de acel corabier. Si iarasi a plecat si de acolo, pentru ca o fata scapata pe o scândura dintr-un naufragiu a ajuns pâna la stânca pe care se gasea el. Cuviosul scotând-o din mare, a plecat de acolo zicând ca nu poate sta laolalta iarba uscata cu focul. Si sarind în mare, cu ajutorul unor delfini, care l-au luat pe spate, a ajuns la uscat. De acolo a trecut prin mai multe cetati zicând: "Fugi Martiniane, ca nu cumva iarasi sa te ajunga ispita" (caci asa hotarâse sa-si petreaca si cealalta ramasita a vietii), a sosit la Atena. Si aici a adormit în Domnul, învrednicindu-se a fi îngropat cu mare cinste de episcopul locului si de tot poporul. Iar despre cele doua femei, se zice ca: cea dintâi s-a dus la mânastire si traind acolo în curatie, s-a învrednicit de a face minuni; iar cea de a doua, a ramas pe acea stânca din mare pâna la sfârsitul vietii, îmbracata cu hainele barbatesti, pe care i le-a dat corabierul.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor apostoli si mucenici Achila si Priscila.
Sfântul Achila era cizmar de meserie, si auzind de sfântul apostol Pavel, s-a dus la el, împreuna cu sotia sa Priscila. Si fiind botezati amândoi de dânsul, au ramas pe lânga el slujindu-i si urmându-l prin toate orasele si satele si împreuna primejduindu-se în toate ispitele. Si atât i-a iubit pe ei marele apostol Pavel, pentru bunatatea lor, si pentru credinta cea întru Hristos, încât si pomeneste de ei în epistolele sale. Deci astfel bineplacând lui Hristos si apostolului, si multe minuni savârsind, mai în urma au fost prinsi de necredinciosi si li s-au taiat capetele. Si asa mutându-se din cele de pe pamânt, locuiesc în ceruri.
Tot în aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei.
Acest sfânt a trait pe vremea împaratiei lui Iraclie si a fost arhiepiscop al Alexandriei, înainte de sfântul Ioan cel milostiv. El a facut multe minuni, printre care si pe aceasta: preacuviosul papa Leon, scriind pentru Sinodul din Calcedon Epistola ortodoxiei, iar cuviosul Evloghie citind-o, nu numai ca a laudat-o si a primit-o, ci si tuturor a propovaduit-o. Dumnezeu vrând sa-i mângâie pe amândoi, a trimis înger în chipul arhidiaconului lui Leon, multumind sfântului Evloghie ca a primit aratata epistola. Iar Evloghie vorbea cu îngerul lui Dumnezeu, ca si cu un om, socotindu-l ca este diaconul papii. Si dupa ce îngerul s-a facut nevazut de la el, acesta multumind si mai mult lui Dumnezeu pentru minune, în mâinile Sale si-a dat sufletul.
Tot în aceasta zi, pomenirea a doi sfinti: un tata si un fiu, care, fiind rastigniti pe cruce, s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Simeon, ctitorul Mânastirii Hilandar din Atos, care a trait pe la anii 1190, si care în pace s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.